tu torceai expresiv ca un espresor defect când ziceam
băi n-am de ce să mă întorc la tine că nu plec sau
mă priveai cu pupila cât o sită strecurând prin iris lumina topită
ca
zahărul pe fundul cănii că nimeream cu talpa în noroiul de zahăr brun și
mă împotmoleam la marele dejun că-l
vedeam printr-un pahar de whisky și se vedea distorsionat oricum
distrug orice-i simulat ca
mersul tău pe gresie și grețuri întrebam
microunde pleci? vezi că
dacă-mi spargi inima ca pe o farfurie zburătoare
fac un atac de furie te leg cu funie de soare și
te zgârii pe suflet cu furculița îți
scotocesc prin sertarele minții și-ti fur și pușculița plus
mi nuștiucât de greu să recunosc dar
sunt așa bolnav de versuri încât niciun
bol cu supă alfabet vărsat n-a șters vreun
cuvânt prin bucătărie sau
bucăți de rime ce
zboară pe aici ca niște ozn-uri de hârtie
sau na
lavete spațiale de bucătărie