ochi pe ochiul lumii te

priveam printr-un pahar eram

chelner pe-atunci doar întrebam

cu ce vă servesc

apoi mă întorceam și plecam

nod pe nodul gurii te

sărutam smulgând movul din măduva ta asta

nu-i o iubire e o inflamație mă strecuram

prin lume ca printr-o sită incomodă cu iarna

închisă în jurul meu – valsam cu moartea

printre inundații de cabluri partituri trenuri spune-mi tu

unde să-mi apun gândul

os pe os legănați de febre albe

înaintam

ningea cu sticlă și privirea ta

secera

din mine

boala lunile plecarea

privirea ta se cerea pe sine din mine dar eu mă-nchideam în

numele meu îmi atârnam acuarele în creier

mă speriam

împachetam

povestea asta o amestecasem în cafea

fusese o cafea prea târziu ca să o pot recita

angajasem un chelner care să poată prepara

altfel ceea ce pățeam și-mi zicea

cu ce te servesc

apoi se întorcea și pleca