ochi pe ochiul lumii te
priveam printr-un pahar eram
chelner pe-atunci doar întrebam
cu ce vă servesc
apoi mă întorceam și plecam
nod pe nodul gurii te
sărutam smulgând movul din măduva ta asta
nu-i o iubire e o inflamație mă strecuram
prin lume ca printr-o sită incomodă cu iarna
închisă în jurul meu – valsam cu moartea
printre inundații de cabluri partituri trenuri spune-mi tu
unde să-mi apun gândul
os pe os legănați de febre albe
înaintam
ningea cu sticlă și privirea ta
secera
din mine
boala lunile plecarea
privirea ta se cerea pe sine din mine dar eu mă-nchideam în
numele meu îmi atârnam acuarele în creier
mă speriam
împachetam
povestea asta o amestecasem în cafea
fusese o cafea prea târziu ca să o pot recita
angajasem un chelner care să poată prepara
altfel ceea ce pățeam și-mi zicea
cu ce te servesc
apoi se întorcea și pleca
