cu ce rimează viața asta

ziceam că toate viețile rimează, știi că se termină la fel.

și care-i diferența dintre prima și a doua moarte?

prima din plăcere, a doua din necesitate.

ocoleam miezul nopții, că acolo mint poeții cu

melancolia unei soții care poartă un șirag de perle

și rana la vedere.

astea nu-s chestii de fete, sunt chestii defecte, ca

ceasul meu și ce-a spus el, că limba era moartă, dar

tu fii sinceră cu mine ca la ecograf.

nu te uita la mine cu ochii mari sau opiate, oricum

te voi uita în taxi – și

mai trebuia să uit ceva, dar nu-mi amintesc exact ce.

oricum, nu suna ca ideea mea, deci e furt clarificat.

fur tunete furtunii, eram la capătul funiei care se termina în

semn de întrebare.

apă și sâmbete, chimia unei sorți –

sapă și bolți, chiria unei morți.