așa (easytolove)

zicea

știu că-s greu de iubit

greu ca piatra ce ține pe umeri un sfert de răsărit

greu ca moartea ce-și seceră grâul ce-i crește pe creștet dar

casa asta se împachetează pe sine fără tine mi se

mototolesc timp și spațiu în trahee

halucinez verde pe piei albe de fete șterse

devin un

azil de muze zgârcite ce nu-și împart ziua cu mine dar

taie cuțite cu oase pleoape nopți întregi și îl

micșorează pe dumnezeu

mâna lor pe fruntea mea mă făcea să fiu

odihnit ca un topor înfipt aș fi ajuns

mult mai adânc cu firul poveștii dacă înțelegeam

diferența dintre cuvânt și bisturiu

deocamdată atât știu – lumea mea cu seringi în loc de gard

risipiri de astre și ape triste ninsori cu sateliți

ele își

rotesc rănile pe rana mea ca pe un disc

calcă pe capete de sfincși încerc să mă ridic ele-mi țin

falca sub talpă ridică sângele din mine ca și cum ai

ridica piramide de vid în vid

asta-i

moartea cronică în care mă leagănă până mă

leg să le urmez dar

mi-e teamă și mi-e somn de viață așa că

rămân pe veci în prag peren încuiat

ziua scriu poezii în mers sterp de catren ca

noaptea să mi se-ascundă în stern și să

se bată pe locul meu